Despre carte: 1972 / „Zidul lui Iskandar”, a cincea și ultima poezie a „Pinarului”, este o lucrare epică voluminoasă, cu mai multe fațete în care se reflectă principalele probleme, a emoționat mințile și inimile oamenilor din acel timp îndepărtat și reprezintă o adevărată enciclopedie a vieții sociale și a gândurilor din epoca Navoi. Personajul principal al poemului este Iskandar și aproape întreaga intriga opera este legată de personalitatea sa, de activitățile și de viziunea sa asupra lumii. În persoana marelui comandant al antichității, Navoi creează imaginea unui domnitor ideal și îl pune în contrast cu oamenii de stat ai epocii sale. Iskandar nu se limitează la grija pentru prosperitatea țării sale, el este ocupat cu soarta popoarelor lumii care sunt ruinate și lâncezesc sub jugul sclavilor lor..